vineri, 16 octombrie 2009
Anunt umanitar!
Pe 13 mai 2009, Cosmina Andreea Paun, în vârsta de 14 ani, a fost internata în sectia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucuresti, cu diagnosticul de Leucemie Acuta Mieloblastica M1.
Pe 22 mai 2009 a început primul tratament citostatic. În urma primei etape de tratament a intrat în aplazie medulara cu neutropenie febrila severa, trombocitopenie severa. Au urmat transfuzii de sânge repetate. La începutul lunii septembrie a început a alta cura de citostatice, apoi transfuzii de sânge. Urmeaza înca una, în octombrie 2009.
La momentul internarii, Cosmina era eleva în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp, Cosmina a împlinit 15 ani, în spital. Cosmina a fost repartizata în clasa a IX-a la specializarea Matematica-Informatica de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, cu media de admitere 9.23.
Pe 1 iulie 2009, de ziua ei, Cosmina si-a dorit un tort, dar a ramas cu dorinta.
Din 13 mai si pâna în septembrie 2009, Cosmina si mama ei au supravietuit în spital din banii strânsi de colegii de la scoala.
CA SA TRAIASCA, COSMINA ARE NEVOIE DE UN TRANSPLANT IN VALOARE DE 150.000 EURO!
TU cat de departe ai fi in stare sa mergi daca ai afla ca minunea la care i-ai dat viata ar mai avea de trait 3 luni de zile?
Spuneti mai departe povestea ei, „rostogoliti-o" pe messenger, bloguri, site-uri, prietenilor, cunostiintelor! Intr-o zi Cosmina va va multumi.
Rugamintea este sa ne ajutati in incercarea de a strange fondurile necesare, daca se poate prin donatii in contul de mai jos sau prin a face cunoscut acest caz cat mai multor persoane/firme dornice sa ajute:
CONT:
NEAGU STELUTA
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
Raiffeisen Bank
Telefon Neagu Steluta: 0723 914 273 sau 0764 376 174
Sanatatea e cel mai de pret lucru al omului. Fara sanatate suntem ca pestele fara apa. Multzumutzi in fiecare zi ca traitzi, si incercatzi sa-i ajutatzi si pe altzii sa traiasca. Daca pentru tine e un lucru banal sa te potzi trezi dimineatza din pat, posomorat ca incepe o NOUA ZI, gandeste ca pentru altzii poate fi ULTIMA!
sâmbătă, 19 septembrie 2009
joi, 17 septembrie 2009
marți, 8 septembrie 2009
luni, 20 iulie 2009
Aruncarea in valuri
marți, 28 aprilie 2009
luni, 23 februarie 2009
Danonino
Andrei(4 ani):Am mancat Danonino ca sa clesc male!
Eu:hii! si mie nu mi-ai pastrat?
Andrei: aaa pai l-am mancat eu pe tot. pe ultimul. sa clesc male male. fac 4 ani. asa se cleste male.
Prin urmare fiecare cred ca ne-am inghitzit portia de danonino pe vrute sau pe nevrute cand eram ca el,mici si am ajuns ce suntem azi ... am crescut "mali mali".
CoPiL
duminică, 22 februarie 2009
Her name : A D E L A
Nu fotografiez oameni. Destul de rar. Motive bine intemeiate? Nu.
Prefer natura in profida oricarui element uman.
Adela, buna mea prietena care a furat atentia aparatului de fotografiat( calitatea ei NR.1 : ii sta bine in fatza obiectivului, nu in spatele lui)m-a ajutat in "munca" mea.
Drept urmare:
-dupa o sedinta de 1 ora si ceva
-dupa o indelunga colaborare ("EA:aoleo da cum vrei sa stau?EU:stai cum vrei. hai zambeste fi naturala EA:asa e bine? EU:da.... EA: AOLEO!! NU ESTI DELOC MULTUMITA!")
am realizat ceea ce tocmai ati vizionat.
sâmbătă, 21 februarie 2009
O poveste
vineri, 13 februarie 2009
duminică, 8 februarie 2009
Phoneix
A trecut un an si putin de cand am dat nastere acestui blog.
A trecut un an si la fel de putin de cand motivul pentru care am inceput acest blog nu mai este.
A trecut un an in care cu pauze mici sau mai lungi decat necesare am postat o parte din mine. M-am impartasit si daruit tutror celor care au fost curiosi si doritori sa ma priveasca, sa ma citeasca.
Si sper ca toti aceia care au trecut pe aici au ramas cu o imagine daca nu buna macar satisfacatoare.
De curand m-am uitat prin arhiva si cu toata modestia pot spune ca am evoluat. Nu mult, dar atat cat sa pot face o diferenta intre ce eram, ce doream sa exprim si ce sunt.
Iar acum nu scriu pentru CINEVA, acel cineva care poate ma va judeca si va comenta. Nu.
Scriu pentru mine. Scriu ca sa ma eliberez. Cu un inceput modest cu un sfarsit poate mai plictisitor ca niciodata, incerc sa zgarm in mine in cautarea izvorului "nesecat" de inspiratie.
E dureros cand tu te privesti pe tine si vezi cum seci.
Cum seci si cum te seaca tot.
Te usuci.
Ofilesti.
Renasti din propria cenusa?
sâmbătă, 7 februarie 2009
duminică, 18 ianuarie 2009
miercuri, 14 ianuarie 2009
Mut
Sunt infasurat in piele.
Nu pot clipi, nu pot vorbi.
Buzele imi sunt pecetluite.
Aud gandurile ce-mi urla in minte,
Iar corpul imi este acoperit de o eterna tacere.
Tu plangi.
Cu fiecare lacrima si fiecare rasuflare,
Sangele inocentei ti se prelinge pe degete.
Vino aici, vino mai aproape.
Vino si atinge-mi inima inghetata.
Fac pasi mici spre eternitate,
Integrandu-ma in absolut.
Tu ma ti de mana, si ne abandonam apoi,
Imbratisati, in vid.
In oglinda
Abonați-vă la:
Postări (Atom)