
A trecut un an si putin de cand am dat nastere acestui blog.
A trecut un an si la fel de putin de cand motivul pentru care am inceput acest blog nu mai este.
A trecut un an in care cu pauze mici sau mai lungi decat necesare am postat o parte din mine. M-am impartasit si daruit tutror celor care au fost curiosi si doritori sa ma priveasca, sa ma citeasca.
Si sper ca toti aceia care au trecut pe aici au ramas cu o imagine daca nu buna macar satisfacatoare.
De curand m-am uitat prin arhiva si cu toata modestia pot spune ca am evoluat. Nu mult, dar atat cat sa pot face o diferenta intre ce eram, ce doream sa exprim si ce sunt.
Iar acum nu scriu pentru CINEVA, acel cineva care poate ma va judeca si va comenta. Nu.
Scriu pentru mine. Scriu ca sa ma eliberez. Cu un inceput modest cu un sfarsit poate mai plictisitor ca niciodata, incerc sa zgarm in mine in cautarea izvorului "nesecat" de inspiratie.
E dureros cand tu te privesti pe tine si vezi cum seci.
Cum seci si cum te seaca tot.
Te usuci.
Ofilesti.
Renasti din propria cenusa?